Este esențial să respectați proporțiile exacte. Amestecarea necorespunzătoare sau măsurarea incorectă poate duce la o reacție chimică insuficientă între moleculele părții A și părții B. Acest lucru crește riscul ca epoxidul să genereze prea multă căldură.
Dacă se folosește o cantitate insuficientă de întăritor, epoxidul nu va reuși să se întărească complet și va rămâne maleabil și lipicios. Pot apărea suprafețe lipicioase sau pete pe suprafața deja întărită a epoxidului.
Este indicat să lucrați la o temperatură cuprinsă între 20°C și 23°C și să mențineți această temperatură constantă până la finalizarea procesului de întărire. Evitați scăderea temperaturii pe timpul nopții, deoarece expunerea la frig va încetini reacția exotermă și va prelungi timpul de întărire.
Căldura de vară intensifică reacția exotermă, ceea ce poate duce la supraîncălzirea amestecului. Acest lucru poate provoca contracția excesivă a rășinii, formarea de bule sau fisuri. Căutați un loc mai răcoros sau folosiți un ventilator sau aer condiționat. Rețineți că sunteți responsabil pentru mediul în care rășina va fi expusă!
Deși nu este recomandat să folosiți căldură suplimentară pentru un proiect reușit, dacă totuși doriți să accelerați întărirea, puteți crește temperatura ambientală după ce reacția exotermă s-a încheiat.
Pigmenții metalici responsabili pentru culoarea rășinii sunt, prin natura lor, grei. Dacă epoxidul este saturat cu pigmenți, majoritatea acestora se vor scufunda. Pentru colorarea epoxidului, este nevoie doar de 1% pigment din cantitatea totală de rășină amestecată. Când rășina atinge consistența de „miere”, pigmenții de tip MICA nu se mai scufundă.
Este necesară o mică supraveghere. Momentul optim este atunci când rășina epoxidică capătă consistența de „miere”. În acest stadiu, vortexurile și ondulațiile create vor rămâne vizibile și nu se vor estompa.
Matrițele pot fi realizate din plăci laminate, silicon sau cauciuc, în funcție de proiectul dumneavoastră. Pentru mese, lămpi și ceasuri, se recomandă utilizarea plăcilor laminate netexturate tratate cu agent de eliberare. Pentru bijuterii și suporturi de pahare, se recomandă matrițele din silicon sau cauciuc. Pentru o desprindere eficientă a obiectului din matriță, folosiți un spray de eliberare pe bază de silicon.
Matrița poate fi îndepărtată după ce rășina s-a întărit complet. Dacă procesul de întărire nu s-a finalizat, proiectul se poate deforma în timpul îndepărtării matriței. Aveți răbdare și așteptați finalizarea procesului de întărire!
Cel mai frecvent utilizat agent de eliberare este banda adezivă, care se aplică direct pe plăcile laminate. Partea netedă a benzii permite turnarea rășinii fără ca aceasta să se lipească de matriță. Dezavantajul este că aplicarea necesită timp, iar banda poate lăsa urme sau imperfecțiuni ce necesită șlefuire și retușuri suplimentare.
Un spray de eliberare pe bază de silicon este o opțiune mai rapidă și convenabilă. Pulverizați-l pe matriță cu 30 de minute înainte de turnare. După aplicarea primului strat, așteptați 15 minute, apoi pulverizați al doilea strat. După încă 15 minute, matrița este gata pentru turnare.
În timpul utilizării epoxidului, se poate întâmpla ca rășina să rămână lipicioasă după întărire. Aceasta apare deoarece, în timpul amestecării rășinii cu întăritorul, are loc o reacție chimică. Dacă rășina rămâne lipicioasă sau maleabilă, reacția nu a decurs corect. Principalele cauze sunt măsurarea incorectă a celor două componente, amestecarea insuficientă sau condițiile de temperatură și umiditate necorespunzătoare. Din fericire, există câteva metode pentru a rezolva aceste probleme.
Când epoxidul începe să se întărească, dar nu finalizează procesul, rămâne o suprafață lipicioasă.
Soluție: Înainte de a aplica un nou strat, încercați să mutați proiectul într-un loc mai cald (aproximativ 25°C). Lăsați-l să stea timp de 48 de ore. Dacă rășina rămâne lipicioasă, îndepărtați partea afectată și aplicați un nou strat subțire, având grijă să măsurați și să amestecați corect ingredientele.
Aceasta apare atunci când întăritorul este folosit în cantitate mult prea mică față de necesar.
Acestea sunt cauzate de umiditatea ridicată din încăpere. În timpul turnării și întăririi, nivelul de umiditate trebuie să fie sub 50-60%. Asigurați-vă că recipientele cu epoxid sunt bine închise în timpul depozitării.
Pentru a obține o suprafață lucioasă și transparentă din epoxid, cel mai critic pas este șlefuirea corectă. Este necesară o suprafață perfect omogenă și fără zgârieturi înainte de a începe polisarea. Trebuie să folosiți șmirgheluri cu granulații care să urmeze una după alta (P120-P150-P180-P220 etc.) pentru a lucra rapid și eficient. Dacă săriți la granulații mai mari (P120-P180-P240-P320 etc.), creșteți riscul de a avea o suprafață imperfectă și de a prelungi timpul de lucru.
Dacă suprafața epoxidului este aspră, de exemplu, după prelucrarea cu o freză, începeți cu șmirghel cu granulația P120. Dacă doar șlefuiți marginea formată prin contracție, un șmirghel P280 este suficient. Treceți progresiv la granulații mai mari până la P3000. Când schimbați șmirghelul, asigurați-vă că ați îndepărtat toate urmele și zgârieturile de la granulația anterioară. Curățați suprafața de praf și examinați-o sub o lumină albă rece, aproape paralelă cu suprafața.
Notă: Lumina incidentă aproape paralel cu suprafața evidențiază orice imperfecțiuni sau neregularități.
Nu folosiți apă pentru îndepărtarea prafului! Cel mai eficient este Epoxy Cleaner, care nu ridică fibrele lemnului și se evaporă rapid de pe suprafața curățată. La șlefuirea uscată, șmirghelul se poate înfunda rapid, așa că curățați frecvent suprafața. Căldura generată de frecare face ca praful fin de epoxid să se aglomereze și să se întărească, ceea ce duce la zgârieturi circulare dense, denumite „coadă de purcel”. Dacă observați aceste zgârieturi, opriți-vă imediat și curățați șmirghelul cu o perie sau înlocuiți-l.
Șlefuirea umedă este recomandată atunci când lucrați doar cu epoxid. Aceasta este mult mai eficientă decât șlefuirea uscată, deoarece șmirghelul nu se înfundă atât de repede și poate fi folosit mai mult timp. De asemenea, se generează mai puțină căldură, prevenind deteriorarea epoxidului, iar particulele nu se răspândesc în aer.
Totuși, există cazuri în care șlefuirea uscată este mai adecvată, de exemplu, atunci când epoxidul este combinat cu lemn sau alte materiale sensibile la umiditate. Șlefuirea umedă poate face ca lemnul să se umfle și să scoată în evidență părțile mai moi.
Înainte de polisare, ungeți lemnul cu ulei. Acest lucru previne ca pasta de polisare să astupe porii lemnului, ceea ce ar putea lăsa pete.
Polisarea se face în două etape:
Aplicați o cantitate mică de pastă atât pe suprafață, cât și pe burete. Înainte de a porni aparatul de polisat, întindeți pasta uniform pe suprafață. Porniți aparatul la o viteză mică și creșteți treptat turația. Aplicați o presiune medie asupra buretelui. Asigurați-vă că pasta este mereu prezentă și evitați să mențineți aparatul de polisat într-un singur loc pentru prea mult timp, deoarece suprafața epoxidului se poate supraîncălzi și matifia.
Atunci când rășina și întăritorul sunt amestecate, începe să se formeze o legătură chimică nouă, iar în acest proces are loc o reacție exotermă. Energia este eliberată sub formă de căldură pe măsură ce amestecul se catalizează. Termenul „exoterm” este adesea folosit atunci când epoxidul se încălzește foarte tare, formează bule și chiar fumegă. Însă exotermia nu este întotdeauna un efect negativ. Ea face parte integrantă din procesul de întărire a epoxidului și este necesară o anumită cantitate de căldură pentru a solidifica și întări corect amestecul. Cu cât temperatura epoxidului și a aerului înconjurător este mai mare, cu atât reacția exotermă este mai intensă.